1 A\adar, ce vom zice c[ a dob_ndit Avraam, str[mo\ul nostru dup[ trup? 2 C[ dac[ Avraam a fost ]ndrept[@it din fapte, are de ce s[ se laude, dar nu ]n fa@a lui Dumnezeu; 3 fiindc[ ce spune Scriptura?: |i Avraam I-a crezut lui Dumnezeu \i aceasta i sΓÇÖa socotit ca dreptate. 4 Plata celui ce face fapte nu i se socote\te dup[ har, ci dup[ datoriea ; 5 dar celui ce nu face fapte, ]ns[ crede ]n Cel care-l ]ndrept[@e\te pe cel nelegiuit, credin@a lui i se socote\te ca dreptate. 6 A\a cum \i David vorbe\te despre fericirea omului c[ruia Dumnezeu ]i socote\te dreptatea ]n afara faptelor: 7 Ferici@i cei c[rora li sΓÇÖau iertat f[r[delegile \i ale c[ror p[cate li sΓÇÖau acoperit; 8 fericit b[rbatul c[ruia Domnul nu-i va socoti p[catul.
9 Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei t[ia@i ]mprejur, sau \i pentru cei net[ia@i ]mprejur? C[ci zicem: I sΓÇÖa socotit lui Avraam credin@a ca dreptate. 10 Cum ]ns[ i sΓÇÖa socotit?: c_nd era t[iat ]mprejur, sau c_nd era net[iat ]mprejur? Nu c_nd era t[iat ]mprejur, ci c_nd era net[iat ]mprejur. 11 Iar semnul t[ieriiΓÇÖmprejur l-a primit ca pe o pecete a drept[@ii pentru credin@a lui din vremea net[ieriiΓÇÖmprejur, ca s[ fie el p[rinte al tuturor celor ce cred pe durata net[ieriiΓÇÖmprejur, pentru ca \i acestora s[ le fie socotit[ ca dreptate, 12 \i p[rinte al celor t[ia@i ]mprejur; dar nu numai al celor ce doar sunt t[ia@i ]mprejur, ci \i al celor ce umbl[ pe urmele credin@ei pe care o avea p[rintele nostru Avraam la vremea c_nd era net[iat ]mprejur.
13 C[ nu prin lege i sΓÇÖa dat lui Avraam sau semin@iei lui f[g[duin@a c[ vor fi mo\tenitori ai lumii, ci prin dreptatea credin@ei. 14 C[ci dac[
